Postări

Se afișează postări din aprilie, 2018

Când Dragostea biruiește

Când dragostea biruiește, la final de război, ne vom mbrățișa frățește, vom fi frați doi câte doi. Când iertarea biruiește, la început de mântuire, ne vom uni sufletește împreună într-o trăire. Când frate - frate iubește cu tot sufletu-i curat, atunci neamul biruiește sub a nostr' Hristos-mpărat. 27.04.2018

De groază

De groază că m-aș înțepa, eu doar desenez trandafiri. De spaimă că c-aș putea iubi, privesc din depărtare miri. De frică de-a mai fi rănit, sufletu-mi fuge de trăiri. De teamă de-a păcătui, m-arunc pe aripi de zefir. Îmi plâng zilele pustiit, căci am uitat de iubire, de Iubirea cea din fire; descrie-mi-o, rog, martire. Îmi plâng viața amorțită, de parcă sunt doar zdrobire. Poate-oi mai învia puțin, sub a Sa tămăduire.  10.04.2018

Despre umbră

Cartea pe masă lasă o umbră circulară în ciuda ortunghiularității sale. O fi voia soarelui de a curba linia dreaptă. O fi voia Sa. Nouă ne este dor de forme perfecte. Tocmai de aceea umba liniei drepte e curbă. Să fie perfectă și imperfectă. Cartea pe masă lasă o umbră gri, sau care este numele culorii fără de culoare, căci lumina dă culoare, dar dacă e umbră nu e lumină? Cartea e albă. Dacă ar fi fost sângerie, umbra ei nu cumva ar fi avut aceeași ne-culoare? Umbra sa e la fel de ne-colorată ca și umbra mea. Cartea pe masă lasă umbră. Și dacă te-ai pune în fața ei a-i elibera-o de povara de a eclipsa o porțiune dreptunghiulară, ușor curbată, care mai e șine-colorată pe deasupra. 29.09.2017

Reflector

Las focul să mi se prelingă peste iubitul necunoscător a cât de greu e să se-atingă jocul curat de un reflector. Cine sunt eu este departe de ochii sufletului-spectator; dragul în raze mi se-mparte chiar și pentr-un singur reflector. Mă dau pe mine pentru lume făcându-mă alt om aleator dar jocul de foc lasă urme pe trupu-mi expus în reflector. Încă nu m-am jucat pe mine; Hai să-ncercăm așa, pui de actor: am să-mi învăț noul rol bine și-am să pășesc spre reflector.  02.04.2018