Am un suflet!

Omule, te țin ancorele trăgându-te dedesubt să te îneci în apele poftelor celor de frupt. Te țin patimi multe, mari, ca-n lanțuri și cu zeghe și lacrimi pe-obraji amari și suspinând de sete. Tu strigi să te adape izvorul de sudoare, pierzându-te în fapte, departe și de soare. Trăiască alba luna și întunericul mut ca sufletul s-apună în gândul cel nenăscut. Iar ai uitat de viață, de poartă și de tine, cum faci din crez speranță și din rău cum faci bine. Omule, trei îți sunt aripile spre cerul ce ți-e deschis, spre viață, spre clipele ridicării din abis. Toate-ți sunt în inimă și toate te așteaptă ca fără de lacrimă să te îndrepți spre poartă. Ușor se trece pragul și lin precum e un zbor mânat de întreg dragul de cer și marele Dor.

Preoții rostesc ultimele Evanghelii pentru zilele ce ar mai putea veni, pentru singurii vii dintre cei vii, doar ei care încă mai pot a iubi; pentru-aceștia s-ar mai putea construi o lume după Voia ce se va plini. Preoții rostesc ultimele predici poate, care să scape oamenii din păcate, din inimile lor înghețate în trupurile lor mutilate de deșertăciunea lumii spurcate ce i-a condamnat la adevărata moarte. Preoții împărtășesc pe ultimii dintre creștini, săracii copii ai unei lumi de venin, de moarte amestecată cu chin, de viață crescândă întru declin. Doar nădejdea și crezul, deși puțin, mai pot ridica omul, spre a-l face deplin. 08.10.2018

Picură ceară din lumânare, iar flacăra tremurândă doare; picură lacrima ce caldă coboară pe obrajii sărutați odinioară de binecuvântările Mamei Sfinte, de vorbele Tale bune, Părinte. Picură ceară să știm că-i aproape și flacăra ce arde, frate; întâi ea arde ca un far, apoi îl arde pe cel murdar, nefericitul fără luare aminte la vorbele Tale bune, Părinte. Picură ceară pe mâinile sale, șuieră durerea cu iertăciuni goale, preface nădejdea-n speranțe de fum, se pierde în visul morții acum, dar iartă-l iarăși, Părinte, pe fratele pierdut în necuvinte. 06.10.2018

Mai ești tu, neamule, neam, același pentru care eu luptam, pentru care m-am rugat, și tinerețile mi le-am aplecat și timpul mi-am îngenuncheat și pe care l-a Hristos l-am vrut urcat? Mai ești tu, neamule, neam, același pentru care muream, pentru care Sfinții s-au jertfit, și morții frați s-au oferit, iubindu-te, neam preaiubit, știind că ești de Hristos făurit? Mai ești tu, neamule, neam? Să știu că nu greșeam că te iubeam.  06.10.2018

Deasupra e o Cruce mare scăpărând raze până la marginile de pământ. Deasupra-i Crucea ce albă se arată, isop pentru lumea însângerată. Aici jos dară, ne purtăm crucile toate: ne târâm în picioare, deși pe moarte, aici jos dară, plâng tot cei ce încă iubesc, căci brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. 01.07.2018

Printre blidele zilei, printre blidele Milei, ne numărăm printre prunci, ne-am numărat și atunci când am refuzat Hrana neștiind cine-i Mama. Ne numărăm printre prunci, noi, nechinuiți de munci tot prin mila Sa mare și-a Maicii ce o are, Maică și-a celor ce ard după Laptele cel cald. Vom mai refuza oare când ne va arde tare vina că noi nu am fost frați buni Domnului Hristos și prunci buni ai Maicii Sale? Iartă, Doamne, iertare! 21.06.2018

Fericit românul care n-a umblat În sfatul neromânilor și în calea dezrădăcinării nu a stat, Și pe scaunul hulitorilor de neam n-a șezut, Vânzând pe trei sute de-arginți Sângele propriu, prin frați uciși. Ci întru dragostea de frați e dragostea sa, Și la legea lui Hristos va cugeta ziua și noaptea, Același Hristos ca al meu, al tău, ca și peste Prut, Hristos pe care l-am rănit și tot ne-a vrut. Și va fi ca un stâlp luminător, împărtășindu-se pământurilor. Și răsărind mai apoi spre adevărata trăire, Lumina sa nu se va stinge, ci va spori urnindu-ne spre unire. 15.05.2018

Când dragostea biruiește, la final de război, ne vom mbrățișa frățește, vom fi frați doi câte doi. Când iertarea biruiește, la început de mântuire, ne vom uni sufletește împreună într-o trăire. Când frate - frate iubește cu tot sufletu-i curat, atunci neamul biruiește sub a nostr' Hristos-mpărat. 27.04.2018

Noi suntem următorii îngeri,   dar uită-te la mine cum sânger, din sufletu-mi amputat țâșnind plângeri. Noi suntem următorii sfinți, copii doar cu frați, fără părinți, dar de prea devreme-am scrâșnit din dinți. Noi suntem următorii drepți, copii și soții, bărbați, poeți. Cine să ne fi făcut așa înțelepți!? Curând vei fi înger, copilă, pruncă fără vină, făptură de lumină. 16.03.2018

Frate, știu că nu te temi de moarte, știi că nu mă tem de noapte, și-atunci cum de cel ce poate vorbește-acum doar în șoapte? Frate, ce s-a schimbat  între fapte sau de ce te-ai dus departe? Cel ce poate nu mai poate? Frate, mai vrei s ă -mi fii frate? 06.03.2018

Miroase a scrum,   vrăjmași negri din fum. Răsună un ecou de înjurături de la venitul nou, neștiind săracul cu ce se mănâncă războiul și cât de adâncă e o prăpastie, un abis ce te duce-n opusul unui paradis. Ostașul apucă de cruce: războiul nu-l mai seduce , privește în sus, căutîndu-l pe Iisus, nădejde mare, singura scăpare, privește și e surprins, să vadă cerul deschis. Zâmbește spre victorie, plânge spre glorie; omul n-avut nimic de câștigat, omul doar trebuia înviat, iar recolta va fi de suflete, nu de cadavrele ale căror urlete și scrâșniri vom înceta curând a le auzi. Acest urcuș s-a terminat, iar un coborâș încă n-a fost creat, năruindu-se calea înapoi, s-a făurit triumf pentru voi, năruindu-se răul trosnind, de ciudă schelălăind c-ai ales partea cea bună, c-ai reușit să-ți faci cunună. Din tot, a mai rămas doar viață, căci la final nu mai ai nevoie de speranță, si întru viață a rămas, și șchiopătând la fiecare pas, ai făcut din obuzu...

Deasupra capetelor sabia mai e ținută doar de-o ață. Și-n ciuda timpurilor continuăm să adorăm această viață. Așteapt-aici descensorul și pe Verena, și pe Charon, și pe Lazăr, ispita, moartea, fiorul, rime proaste, rugăciuni pierdute-ntr-o frază. Crapă, poporule, crapă după viață. Sapă, neamule, sapă după speranță. Pe moarte-i viața tuturor, nu-ntru Viață... 10.01.2018

M-am reîndrăgostit de neam când am încetat să-l privesc ca pe-o cireadă. Am văzut un singur om, un chip și-o asemănare, o lună apunând, un soare răsare. M-am reîndrăgostit de neam când am aflat că graiul său are viață. Am găsit un drum cu serpentine printre colaci și folclor, printre ostașii din doinele de dor. M-am reîndrăgostit de neam când am început să-l privesc ca pe-un cămin. L-am găsit în miere, în rugăciuni, l-am zărit și-n oameni și-alte minuni. 10.01.2018

Tare inteligent te-ai mai făcut... De ce te faci ce nu s-a vrut? Lungește-ți gâtul până-ncoace, chiar de treci prin spini, prin ace; rămâi aici și te face dac, dace. Lungește-ți gâtul până-ncoa; bună să-ți fie inima. Curând nu vei mai simți cu ea, ea nu va mai fi a ta. Rămâi, rămâi, trace, rămâi și nu te mai face de râsul lumii antice. Călește-te-n ace și-n spin; nu toți sunt cu venin. Unii te scapă de chin, unii te scot din declin, înmulțesc ce ți-e puțin. Devino brav, devino creștin. 08.03.2017