Psalm românesc

Fericit românul care n-a umblat
În sfatul neromânilor și în calea dezrădăcinării nu a stat,
Și pe scaunul hulitorilor de neam n-a șezut,
Vânzând pe trei sute de-arginți
Sângele propriu, prin frați uciși.

Ci întru dragostea de frați e dragostea sa,
Și la legea lui Hristos va cugeta ziua și noaptea,
Același Hristos ca al meu, al tău, ca și peste Prut,
Hristos pe care l-am rănit și tot ne-a vrut.

Și va fi ca un stâlp luminător, împărtășindu-se pământurilor.
Și răsărind mai apoi spre adevărata trăire,
Lumina sa nu se va stinge, ci va spori urnindu-ne spre unire.

15.05.2018