Am un suflet!

înoți în ceașca mea de ceai, ai înotat și înotai, c am frige apa, dar convine, aproape că te-aș bea în mine, înoți aici fiindu-ți bine, și-ai vrea ca să te beau în mine.  în apa verde de la frunze, înoți în unghiurile obtuze și-acum iar mi-ai ajuns pe buze. 17.10.2018

Dragă, eu pot înflori și în iarnă, înfloresc cu căldura ta din palmă, mă pot și colora cu roșul viteaz pe care-l porți, mândrule, pe-al tău obraz și mă deschid ca-ntr-o îmbrățișare între tine și cel mai înalt soare, mă înmulțesc în număr de petale ca versurile-n gândurile tale căci, dragul meu, eu îți sunt acea floare de dus celei ce-o iubești mai tare. 17.10.2018

Eu sunt izvor, sunt primăvară, sunt floarea ce urma să moară; ești rugăciune, fir de mătase ce-ntâia oară se-mbătase cu-arome de noapte, rodie coaptă, ce-și pune poeziile-ntr-o șoaptă. Sunt iertăciune cum sunt bumbac, stropit cu isop, sunt liliac; tu ești vară născută din vară, calea mea din peșteră afară, căci tu îmi ești pod peste apa vie, iar eu mi te scriu întru veșnicie. 17.10.2018

Mă faci să fiu mai eu, rivalule de Morfeu, trezind în mine simțiri, struguri ne-albi, aurii; sunt cum nu sunt eu de fapt, mugure de om inapt, oricât, oricum, ori da, ori nu, ori sunt de fapt un tu, căci m-ai schimbat enorm de tare, căci mi te-ai prefăcut în soare. Te urăsc, erou greșit, Te-am iubit, iubit, iubit... Nu te mai iubesc la fel deși iar mi-ești în penel. Mai eu nu este mai bine dacă mă trage spre tine. Mai eu ar trebui să fie spre-a mă face eu mai vie, mai vie întru Viață, mai mărgea, mai pe ață. 13.09.2018

Greșesc că-mi amintescc de tine, epopee a idealurilor din mine, om de rând lovit de dorire rupt din Rai, iubitule de iubire. Greșești să locuiești în amintire. Eu am murit pentru tine. Cine mă cred? Am reîncercat iarmarocul îngenuncheat al nădejdilor și rugilor, păcat împăcat, Nu am uitat și am uitat golul după sufletul ce ți l-am dat, urmările iubirii ce ai purtat. Soldățelule, tu erai în toate; o jerfă pe altar, eu eram pe moarte, lirica-mi împătimită c-un impătimit, dezpătimită după ce am murit; am și te-am iubit mai mult decât pe mine. Tu, eu am murit pentru tine. 20.08.2018

Tu, care nu vrei să iubești, tu nu mai știi să iubești sau poate ai uitat că iubirea e de la Împărat și că tot El este Iubirea și prin iubire-i mărturisirea. Tu, de fapt, nu de îndrăgostești  ci cu inima mare-L primești, fiindu-I apă și mlădiță, te face vin prin pocăință. Așa și ea, tot pui de creștin, prin rugăciunea-i cu glas lin, o va ridica Domnul la El,  dându-i dar: cunună și inel. Tu îți iubeși frații în Hristos, te faci iubitor de ce-i frumos, iubește-ți Aproapele prin ea, care prin tine face așa. Ea, care nu vrea să iubească, se teme să se-ndrăgostească de altcineva decât Hristos, deși cununile v-ar fi cu folos. Rămânând frate și soră bună, astfel vă mântuiți împreună. 26.06.2018 (tuturor celor ce trebuie să iubească, cu mine în frunte)

Ne-am făcut din Dragoste și noi doi, căci Dumnezeu ne-a făcut pe-amândoi, chip și asemănarea lui Hristos, ne-a făcut frumoși, ne-a făcut frumos. Ne-am zămislit și întru păcate, în aste două trupuri sculptate de mâinile neamului lui Hristos, ne-a zămislit un binecredincios. Ne-am crescut arzând de dureri multe, ieșind din iadul vremilor crunte, am suferit un pic din cât Hristos a suferit pentr-orice păcătos. Ne-am căutat nevrednice cununi în loc de-a vrea să fim oameni-minuni, neștiind să iubim precum Hristos a iubit omul cel neputincios. Ne-am mântuit abia când ne-am iubit, dragul fiindu-ne scut potrivit, dragul de-a fi doi frați întru Hristos, frați de lumină, frați de frumos. 25.06.2018 (ca de Sfinții Petru și Fevronia...)

Acum un an, mi-am împărțit sufletul în bucățele mici: unele mi-au rămas, altele sunt la tine. Obișnuiau să-mi spună când cazi sau te ridici; se mai aud doar două cuvinte: "Cu bine!" Acum, ce-a mai rămas la tine nu mai are valoare, rămăşițe ce din mine nu mai fac parte. Îngeri au strâns toate lacrimile amare şi m-au şi răpit de jos şi m-au dus departe. Acum un an, credeam că o inimă injumătățită nu poate iubi cum iubeşte una-toată. Ce-a fost s-a dus; amintirea abia-i pomenită. Orologiul a inceput iarăşi să bată! Acum, iubirea-mi pare mai mult decat un singur pic dintr-un zâmbet trist şi fără nicio speranță. Eu iubesc. Inima bate. Nu doare nimic. Merg înainte cu ceea ce numesc viață. 26.03.2018

Doamne, lasă-mă să mă mint în rugăciunea-mi alint. Cum să nu ne doresc? Uite-mi lacrimile: pe podea trosnesc! Doamne, ce-l iubesc... Doamne, dă lumină ochilor lui verzi, și te rog să nu-l pierzi; pierde-mă pe mine, după Voia Ta; ascultă rugăciunea mea. 25.12.2016

Nu,  azi nu m-am rugat pentru tine. A trebuit să mă rog și pentru mine, azi măcar, pentru sănătatea mea, căci o sămânță rea m-a găsit lăcaș. Și m-am spurcat și harul unei rugi frumoase l-am spurcat, și harul s-a blocat. Mâine poate, am să mă pot ruga dublu. 26.12.2016

Am uitat să-ți pun zahăr în cafea: atât mi-e de egoistă rugăciunea... Când stau cuminte-n genunchi să strâng al laudelor mănunchi pentru Domnul că mi te-a făcut, că mi-ai apărut. Atât mi-e de egoistă rugăciunea... O îneacă uscăciunea păcatelor mele atât de rele. Domnul te-a făcut. Tu ai apărut. Atât mi-e de egoistă rugăciunea: Am uitat că nu vrei zahăr în cafea. 18.10.2016

Ce scump e carburantul când vrei s-ajungi în rai! Nu te-ntreb cât costă, ci cât ești dispus să dai. „Ce repede conduci fără a avea permis”, șopti-mi-ai la ureche, și faruri ai aprins. Nu îmi fura volanul, căci eu vreau să conduc, nu m-opri din a te lua cât de departe-apuc. „De forțezi mașina cu rezervorul gol?” Te cruț pe tine, dragă, că tu nu ai control, că tu virezi la stânga când este drumul drept, că dai în marșarier-nloc să ții ceții piept. Pune-ți centura, nici eu nu conduc prea bine. Merg cu nădejdea că mă văd în rai cu tine. 02.01.2018

(I) Părul încă-mi miroase-a țigară: miros dulceag, dar dragoste-amară. Tu fumezi, dar eu n-am aer deloc.   Eu am bricheta, dar tu vrei un foc. Eu nu fumez, căci tu fumezi prea mult. Eu-s copil, tu - de-o săptămân-adult. 05.02.2017 (II) Mi-a rămas pe piele din al tău scrum, mi-a rămas părul mirosind a fum. Te văd ca un om de scrum flămând și văd cât îți place a fi arzând, căci astfel lepezi spre mine tutun și mă iubești doar când stau să apun. 01.03.2017 (III) Iar fum, și iarăși încep să tremur, și iarăși mă plec și mă cutremur... Te cred că mai vrei înc-o țigară, dar eu am doar dragoste, amară, te cred că îți place intoxicat, cu păcate, cu fum, întunecat. 18.03.2017 (IV) Pe cine vei iubi-n continuare? Aruncă-ți țigara, oricum moare. Am rămas cu iubirea-mi amară, dar nu te-ai mai întors la țigară. Mă surprinde că tu nu mai fumezi, mă bucur dar mă-ntreb în ce mai crezi. 12.07.2017 (V) Tu n-ai fost amant de nicotină, ...

Uneori scriu poeziile pe care ai putea să le scrii și tu, dar pentru orice impromptu aș scrie îmi rup din suflet o bucată și mă las ne-vie. Cum calculez limita mea când este vorba de tine, limită din mine, când fiorul tinde la infinit, orizont nemărginit, dar randamentul la zero? Uneori scrii poeziile pe care aș vrea să le scriu și eu; eu scriu cu greu versuri greșite cu mâini sângerânde, cu suflet și sentimente ciobite. Cum calculez limita mea, cum mă trudesc, limită din nelumesc, când tindem la perfect, căci după aspect, s-ar zice că nu tindem la zero? 08.02.2018

Mi-e trupul un război în sine: proaspătă pâine ce se frânge prin mâini de dor de-aur pline, se dăruiește și se plânge. M-azvârl prin foc să dau de tine, te văd și dorul mi se stinge, căci azvârlindu-mă mi-e bine când plâng, când râd, când curg, când sânge. 27.07.2017

Eu te iubesc pe tine,   dar dacă mi-ar promite cineva  că totul va fi bine, cred că m-aș da pe mine, doar dacă mi-ar promite cineva dragoste-ntru Dragoste, sau vreo altă poveste, aș accepta cu toată inima din voile-mi egoiste; accept încercarea. Toți vreți să fiți iubiți, cum iubire dăruiți. Printre voi mă găsiți și pe mine. 25.01.2018

Te-am pictat sfânt. Ți-am scos păcatele din pământ și am dat noroiul deoparte, le-am acoperit în culori calde, să nu mai știe nimeni că sunt păcate. Mereu  te-ai încăpățânat să-mi furi din pensule. Nici acum nu-ți place că te pictez sfîntul meu. 29.11.2017

Când o să-mi găsești versurile printre ruine, zbârcindu-ți mâinile fine prin gunoi, adu-ți aminte de cum amândoi am îngrămădit într-un ventricul gol de noi goi, o iubire la infinit împărțită la doi. O să-mi mângâi capul ce s-a tâmpit, o să mângâi omul îndobitocit pe obraz, bucurând fetița din necaz, căci zărindu-te întru simțămintele promise încă treaz i se stârnesc lacrimile de extaz.  Când o să-mi scoți din întuneric trupul cel nemernic și dulce, ține-te tare, căci cuvântul seduce și ți-ar vorbi atâtea de i-ar ști piciorul pe unde s-o apuce să fie la tine înainte să vrea iar să se culce. O să-mi găsești și mâinile neputrezite, încă mâzgâlindu-ți niște rime cumplite pe furiș, și-o să mă vezi urcând tonul pieptiș, încercând să recit din poemele-ți cu amorul luat drept tăiș, să ne facem auzit recitalul fără afiș. O să aflii în final cine sunt eu, copila lui Dumnezeu, inoportună, amărăciune pusă într-o căpșună, și ce însemni tu de fapt, iubitule de fa...

Do -ul e un punct. Ar fi bine să fie do -două puncte. Uite că de fapt sunt do -două puncte: ea stă pitită în spatele lui, măruntă. E bine că sunt do -două puncte. Mă uit la ei do -doi... Inevitabil mă uit și la noi: un punct și-o virgulă suntem noi, nu un semn singular, ci două despărțite de un enunț amar. El nu va mai fi punct, ea nu va mai fi cu el punct, ei deschid ochii la lumină și văd Lumina. Ferice de ei do -doi; ferice de noi. Noi suntem cu nădejdea, noi doi. Nădăjduiesc în noi.  23.03.2017  (pentru do-doii de lângă mine)

Dragostea mea n-are tată. E trist când copilul n-are tată. Iubirea e orfană până când zilnic, cu orice gând, se ia stiloul în mâna stângă și se semnează lângă numele lui, apoi numele ei care va deveni al lui, precum el devine al ei. Dragostea ta are tată.. Ce priveliște minunată... 18.10.2016