Am un suflet!

Eu nu știu nimic înafară de-al dorului pic care smulge durerea de pe chip și-o pune în suflet, alături de dorință și regret. Dorințele mele atât de ușor pier și mie mi-e în continuare dor de cer. Mai pierd din vedere, mă mai pierd în durere, căutând s-o întâlnesc pe-ntâia mea amică fata cea cu mâna fină și cu limba mai acidă, cu pădurea în privire, cu gândul tot la iubire. Neiubită, ipocrită, inamică, aștept un mesaj într-o sticlă, aștept cu nădejde mare să m-apropii iar de Soare. Noul Icar, noua stea căzătoare, am să cobor prin ridicare, am să mă ridic coborând, tot cu ei în gând. Atunci mă voi întâlni cu ea, amica aceea, fata bună ce din patimi și-a făcut cunună, copila de Dumnezeu; ea e cine aș fi putut fi eu. 30.03.2018

Acum un an, mi-am împărțit sufletul în bucățele mici: unele mi-au rămas, altele sunt la tine. Obișnuiau să-mi spună când cazi sau te ridici; se mai aud doar două cuvinte: "Cu bine!" Acum, ce-a mai rămas la tine nu mai are valoare, rămăşițe ce din mine nu mai fac parte. Îngeri au strâns toate lacrimile amare şi m-au şi răpit de jos şi m-au dus departe. Acum un an, credeam că o inimă injumătățită nu poate iubi cum iubeşte una-toată. Ce-a fost s-a dus; amintirea abia-i pomenită. Orologiul a inceput iarăşi să bată! Acum, iubirea-mi pare mai mult decat un singur pic dintr-un zâmbet trist şi fără nicio speranță. Eu iubesc. Inima bate. Nu doare nimic. Merg înainte cu ceea ce numesc viață. 26.03.2018

Uneori avem frică de un răspuns, cum mie mi-e frică de DA, atunci când DA-ul nu-i îndeajuns, atunci când nu e NU-ul altora. E al meu. Totuși, ai grijă sincer să fii, indiferent de cât de mult mă doare; ai grijă să nu spui prostii, să nu omori adevărul că el ușor moare. Mai bine mor eu. Mor de durerea unui APROAPE, care nu-i nici DA, nici BA, care nu lasă adevărul să-i scape, care-i distruge toată iubirea. Greu... 25.12.2016

Noi suntem următorii îngeri,   dar uită-te la mine cum sânger, din sufletu-mi amputat țâșnind plângeri. Noi suntem următorii sfinți, copii doar cu frați, fără părinți, dar de prea devreme-am scrâșnit din dinți. Noi suntem următorii drepți, copii și soții, bărbați, poeți. Cine să ne fi făcut așa înțelepți!? Curând vei fi înger, copilă, pruncă fără vină, făptură de lumină. 16.03.2018

Doamne, lasă-mă să mă mint în rugăciunea-mi alint. Cum să nu ne doresc? Uite-mi lacrimile: pe podea trosnesc! Doamne, ce-l iubesc... Doamne, dă lumină ochilor lui verzi, și te rog să nu-l pierzi; pierde-mă pe mine, după Voia Ta; ascultă rugăciunea mea. 25.12.2016

Ea era o poetesă, iar el era modelat pământ, făcut etern prin cuvânt. Peronul era gata aglomerat deja când ajunsese ea, oamenii împărțiți în familii – sfintele mame, sfintele logodnice, sfintele soții, sfintele surori, sfintele fiice, așteptându-i pe cei dragi cu mâinile împreunate ca la rugăciune – unde-i, Doamne, omul meu? - și diferiți ofițeri, fie să facă triaj, fie o statistică. Din transportul de militari o parte aveau să fie în permisie, dar majoratitatea, cel mai probabil, erau răniți. Generalii voiau cifre: câți au căzut, câți am pierdut, câți să mai luăm; generalii voiau un răspuns: mai facem față? Ea, bineînțeles, se încadra în prima categorie, alăturându-se coloanei de femei de la marginea peronului. Bărbații care așteptau acolo nu prea erau și cei ce erau oricum stăteau mai pe margine. Multe orașe erau deja goale de bărbați în putere, doar bătrânii și copii rămânând, cei ce fie nu înțelegeau războiul, fie nu îl puteau combate, iar lipsa lor se simțea în becurile arse ...

Frate, știu că nu te temi de moarte, știi că nu mă tem de noapte, și-atunci cum de cel ce poate vorbește-acum doar în șoapte? Frate, ce s-a schimbat  între fapte sau de ce te-ai dus departe? Cel ce poate nu mai poate? Frate, mai vrei s ă -mi fii frate? 06.03.2018