Autoportret

Eu nu știu nimic
înafară de-al dorului pic
care smulge durerea de pe chip
și-o pune în suflet,
alături de dorință și regret.
Dorințele mele atât de ușor pier
și mie mi-e în continuare dor de cer.
Mai pierd din vedere,
mă mai pierd în durere,
căutând s-o întâlnesc pe-ntâia mea amică
fata cea cu mâna fină și cu limba mai acidă,
cu pădurea în privire,
cu gândul tot la iubire.
Neiubită,
ipocrită,
inamică,
aștept un mesaj într-o sticlă,
aștept cu nădejde mare
să m-apropii iar de Soare.
Noul Icar, noua stea căzătoare,
am să cobor prin ridicare,
am să mă ridic coborând,
tot cu ei în gând.
Atunci mă voi întâlni cu ea,
amica aceea,
fata bună
ce din patimi și-a făcut cunună,
copila de Dumnezeu;
ea e cine aș fi putut fi eu.

30.03.2018