Hybris

Când se oprește vîntul, 
îmi iei cuvîntul. 
Mă lași ne-vie, 
mă lași fără poezie. 
Nu mă lași moartă, 
să se termine odată și-odată,
ci cât să mai trăiesc un pic,
să trăiesc ca un nimic.
De ce trebuie să bată vântul 
ca să pătez pămîntul 
cu mine,
când aș putea foarte bine
să fiu o poetesă fericită 
în loc de-oropsită?
Sunt murdară, 
rimă amară,
și să înțeleg nu pot: 
de ce poeziile se stârnesc prin potop
de lacrimi amare...

08.02.2018