Psalm românesc
Fericit românul care n-a umblat În sfatul neromânilor și în calea dezrădăcinării nu a stat, Și pe scaunul hulitorilor de neam n-a șezut, Vânzând pe trei sute de-arginți Sângele propriu, prin frați uciși. Ci întru dragostea de frați e dragostea sa, Și la legea lui Hristos va cugeta ziua și noaptea, Același Hristos ca al meu, al tău, ca și peste Prut, Hristos pe care l-am rănit și tot ne-a vrut. Și va fi ca un stâlp luminător, împărtășindu-se pământurilor. Și răsărind mai apoi spre adevărata trăire, Lumina sa nu se va stinge, ci va spori urnindu-ne spre unire. 15.05.2018