Poezie despre omenire

Poetul se mâhnea cum e-mpărțită omenirea
între cei ce erau și cei care se pierdeau.

Poetul se întreba “Unde sunt cei care nu mai sunt?”
Și Omul răspundea:urcat-au la cer de pe pământ.

Poetul ce era nevinovat față de țară
la om nu ajungea, rămas sub lună-semn amară.

Poeta pomenea pe toți cei care au murit luptând,
când Omul mai lupta contra lumii ce-l voia arzând.

Poetul mai scria pentru ridicarea din moarte,
pentru cine murea în lagăre sau sub păcate.

14.11.2018